Agathodaimon Carpe Noctem 1. Intro (Quo Vadis, Peregrine) 2. Sfintit Cu Roua Suferintii 3. Dusk Of An Infinite Shade 4. In Umbra Timpului 5. Tristetea Vehementa (Part 1) 6. Dies Irae 7. Outro (When Night Is Falling) Sfintit Cu Roua Suferintii Sfintit Cu Roua Suferintii Cînd lumea se preschimbă-ntr-o umedă-nchisoare În care-n van speranta, biet liliac se zbate Lovindu-se de ziduri, cu-aripi sovăttoare Si dînd mereu cu capu'-n tavanele surpate Deodată, mînioase, prind clopote să sară Si catre cer urlă-ngrozitoare Lungi si nesfîrsite convoaie mortuare Încet si fără muzici prin suflet trec mereu... M-ati sfintit cu roua suferintii Si mi-ati pus venin în sînge Iar speranta-nvinsă plînge Ca sufletul meu Si muta-i gura-dulce a altor vremi Cind timpul creste-n urma mea Iar eu mă-ntunec! E-o oră grea si mare Aripile-mi negre în ceruri se-ntind Astfel lume amuteste la-ntunecări solare Astfel mare amuteste vulcane cînd s-aprind... Cînd prin a vietii visuri ostiri de nori apar A mortii umbră slaba cu coasa si topor Tăcetil cumtac în spaimă, crestinii din popor Cînd evul asfinteste si sumnezeii mor! Se mistuie-n moarte si durere Văpaia care-n mine a stralucit Ciudata întristare ce creste ca sie marea Pe-un tărm stincos, pustiu... Peste flăcări, peste fumuri, pe cadavre descărnate Pe cîmpii deserte, pe altare profanate Vino, s-asezi pe ele tronul tău de oseminte Înalta-te în culinea fumegîndelor morminte! Căci eu nu mă las înrobit de tine, Crestine! In Umbra Timpului Deep into the darkness peering Long I stood there fearing Dreaming dreams no mortal ever dared to dream before... But the silence was unbroken And the stillness gave no token And the only word there spoken Was the whispered word: "Veritas" This the dark whispered And an echo murmured back the word Merely this and nothing more! Fools and faith conspire Questions of desire That they never owned before Kings without their armour Men without their honour We all slip into oblivion Monuments of distant knowledge and remains Stare undying from this end into the life They are the dark inside the night The ghosts of which the poets write And the dreams that night's embrace That slowly leave without a trace... Eu te slavesc nocturna, cu bolta innoptarii O, doamna a tacerii, O, vas al intristarii Vreau sa m-agat detine, spre cer navala dind cum viermii de-un cadavru s-agata misunind! O, suflet sparge-odata, ingustati inchisoare Si scutura-te-odata de-alest lut pamintesc! Oh, the scarlet skies drown the cold sun Onto the funeral cries of the dying eve And there's a foreign shade in mine It's the time's greedy scythe! Eu te slavesc nocturna, cu bolta innoptarii O, doamna a tacerii, O, vas al intristarii Vreau sa m-agat detine, spre cer navala dind cum viermii de-un cadavru s-agata misunind! Tristetea Vehementa (Part 1) Viata Dormiteaza Germinind Si-O Simt In Jur Universala Intr-o Nesfirsita Oboseala Si-n Absenta Ultimului Cind Iar Taina Aerului Otravit Intr-un Inceput De-nnoptare Alacelui Orizont Nemarginit Adoarme Fara Desteptare My ruined world 's denying the earthly time Drained of all emotions... Immortality: Now be mine! My ruined dreams - remains of tortured years Who will be left to wipe away my bitter tears? Words of sorrow... sail, travelling on cold winds Words of tranquility... fail, dancing on my wounded lips I'm dying mostly alone Within life's thin disguise And I can't tame the blood And the heart THEY have baptized The scars burn deeply into my soul My smile has lost it's brilliance My words become so trivial... Loosing all desire, Loosing all, but pride. Cu vehementa miniei tristetea Difuza se strecoara Printre-ncheieturi Ca un ghimpe de-otrava al florii vietii vestejite "Moartea succede vietii, viata succede la moarte Alt sens u-are lumea asta, n-are akt slop si-alta soarta!" ...Caci demult, aici, la marginea vietii Sub lumina siderala, nu mai traiesc in timp... Iar calendarul a reintrat in forma lui astrala "Te vad, Te aud, te cuget, Tinara si dulce veste, dintr-un cer cu-alte stele cu alte vise si alti zei" ...Pe drumuri delirind, pe-o vreme de toamna Ma urmareste-un Gind, Ce ma-ndeamna: "Dispari cit mai curind!" ...Caci visu-mi nu-i un dis pamintesc My ruined world's grasping for a mystic thought Though the soul's already tired of search My ruined dreams - Out of reach And the hopeless soul keeps on waiting, for whom? But who's to know?