Negură Bunget - Om


Original Version CD+DVD Version LP Version
1. Ceasuri Rele 3:06 1. Ceasuri Rele 3:06 1. Ceasuri Rele 3:06
2. Tesarul De Lumini 12:49 2. Tesarul De Lumini 12:49 2. Tesarul De Lumini 12:49
3. Primul Om 4:22 3. Primul Om 4:22 3. Primul Om 4:22
4. Cunoasterea Tacuta 7:12 4. Cunoasterea Tacuta 7:12 4. Cunoasterea Tacuta 7:12
5. Inarborat 6:22 5. Inarborat 6:22 5. Inarborat 6:22
6. Dedesuptul 6:39 6. Dedesuptul 6:39 6. Dedesuptul 6:39
7. Norilor 3:01 7. Norilor 3:01 7. Norilor 3:01
8. De Piatra 5:36 8. De Piatra 5:36 8. De Piatra 5:36
9. Cel Din Urma Vis 10:04 9. Cel Din Urma Vis 10:04 9. Cel Din Urma Vis 10:04
10. Hora Soarelui 5:56 10. Hora Soarelui 5:56 10. Hora Soarelui 5:56
11. Al Doilea Om 2:03 11. Al Doilea Om 2:03 11. Al Doilea Om 2:03
12. Vazduh 6:01
--- Bonus DVD ---
1. Wordless Knowledge (live) 6:00
2. Bruiestru (live) 8:23
3. IIII (live) 4:05
4. Cunoasterea Tacuta (video clip) 7:14
5. Vazduh (video clip) 6:00
6. Negura Bunget interview 15:43
7. Norilor video 3:49
8. Primul Om slideshow 3:38
9. III - live video 8:17
10. Credits 1:22
total time 67:06 total time 2:11:37 total time 73:07


1. Ceasuri Rele (Intro)

Ceas rău… rău ceas…
În miăz de noapte,
La răscruce se asează
De cărare mi se agată.

...în cerc deschis...
...si-n mijloc sad...


2. Tesarul De Lumini

În arc de vînt, trezesc un gînd
Ce suflă-n zare desteptare...
În rîu de salbă selenară
Curge soma vesniciei
Pe drum bătut cu piatra rară.
Scăldat în spume ancestrale
Încălzit rubinul varsă
Prin duh de foc cu limba arsă,
Pe loc trecut de noapte lungă,
În timp bătrîn si fără umbră.

În arc de vînt, trezesc în gînd,
Din ceată-nflăcărată un trup
Sorbit din stele siderale,
De soi de plasmă neînchegată,
Din fir de apă fermecată.

Prind dorinta-n arc de vînt
S-o sufle-n forma ce va să vie.
De pămînt să prindă trupul,
Ca din vis să se ivească
Iar din pălmi să nască faptă.


3. Primul OM

Si unde vara cade într-o joi
Acolo eu o să mor
Ori buni, ori răi, tot un mormînt!
În vînt…


4. Cunoasterea Tăcută

Atîrna cerul, de sus pămîntul
De sub rădăcini, agătat de glie,
În funie dreaptă întinsă-i zarea
Si prinde-n colt de cer văzduhul.

Îndreptat e ne-rostitul de necrezut,
Descătusat e ne-vorbitul dăscălit,
...departe de tot...
Acolo unde înteleptii se asează
La veacul de somn.

În urmă si-a urmat chemarea
În umbră i-a fost mereu zarea.
...departe de tot...
Acolo unde toate gîndurile mor...

Să lăsăm cuvîntul să doarmă ...
Lipsind de vorbe, mută-i mintea,
Senină-i fruntea...

Gînduri curg, si acoperă lumea,
Ghem de fire înnodate,
Se în-coardă si a-coardă
În tot ce-i fals si nu vibrează.

Cînd făcutul nefăcut,
Ce-a trecut prin netrecut
A zăcut si-a petrecut
Prin făr’ de loc,
În făr’ de vreme...

Ochii încetosati si tulburi,
De-o mare de semne,
Ce-n van presară înfătisare,
Înecînd privirea
Si-nrobind vederea
De a sa lucire.

Să lăsăm cuvînt să doarmă,
Oblojindu-si lumea-i surdă...
Îndărăt de oarbe semne
Rînduiască peste timpuri
Cu tîlc rostit si tăinuit,
Iscălit în chemări de veghe
Pînă-n cea din urma moarte.


5. Înarborat

Despică-mi oglinda de dincolo,
Cu a ochilor ascutime...
Chip ce neclintit se asterne-n sine.
Tintesc lumile, întorc luminile
Liniste lăuntrică se dezveleste
Dincolo de a mintii serpuire.

Despic cărarea nerostirii, prăbusită-n nemiscare
Umblet prin suflet pe sfori de nepăsit.
Cuvinte surde croiesc prin minte,
Nori de vorbe îndeasă neîncetat
Zumzăind cu sunet aspru.
Către stînga răsucesc privirea
Ce străpunge scutul lăuntric, tăcere
Cuprins de eterna negîndire.

Calmă adiere ce de dincolo mă trage
De-a curmezis de lume, purtatu-s de Zefir
De la începuturi către Nadir
Întelept domnit, alunecînd ca prin vis,
Albind întunecatii mei strămosi de stîncă.

Despic puterea,
Cu a ochilor asprime,
În măduva bradului de veci,
Si cum stau înaintea-mi,
Înghitit neantului
Înăuntru-mi privesc
Asa aproape de mine,
Străluminat de cel ochi, măiastru
Si insumi sunt.


6. Dedesubtul

În sînul venelor pămîntului,
Cad în hăul de sub care,
Foc ascuns sub încuietoare;
Focul viu, mereu nestins,
Străpunge trupul chinului
Arzînd Gemma tăinuită
Tintuind în vîrf de spadă
Să despartă despărtitul,
Să înnoade înnăditul.

În ochi de ape subterane
Picurînd sclipirea,
Rostogolesc cristale
Din roua lacrimilor ascunse.

Cap, vas cu gînduri neînsemnate,
În clocot prinde să se spargă
Si împrăstie înflăcărate
Scîntei de-nsufletire amară.
Din sudoarea fruntii lor
Întru schimbare să se ivească
Strop de apa cristalină...
Să-ntoarcă măiestritul, cristal din apă
De făptură pămîntească.

Deasupra adîncului în nechemare,
Duh purtat peste înflăcărate
Ape întunecate,
Să se coboare si să-nconjoare
În chip neobisnuit pe om,
Cît mai adînc crestînd
Pînă-n lipsa de înfătisare.


7. Norilor


8. De Piatră

Pătruns de năzuintă
Astern un trup din nou,
Si pieptăn fire luminoase...

Sunt primul om ce tese lumina,
Sunt primul om ce-si tese lumea,
...cu vesmînt de sclipire sură,
De curînd aprinsă-n a luminii umbră...

Cufundat în nerostire
În tăcerea tuturor,
Deslusit, în fel de nedeslusit.
Însemnat în sensuri,
Pline de-ntelesuri.

Sunt omul ce re-nnoieste
Din fiara înflăcărată
Înăltat spre vultur.
Untdelemnul ce nu arde
Si smaraldul ce prinde
Împătimirea sufletului.

Măsura, ce cîntăreste lumea
Prin judecata linistită;
Judecata ce nu judecă.
Lumina ce se strînge
Ca-ncordare a duhului,
În vointa făr’ de dorintă.

Ochi de lapte,
Plin ochi de forme...
Clătit în patru colturi,
De car’ se prinde lumea,
Spălat de cenusă în mierea soarelui
Înnodat cu nimb de netezire.

Topesc în mine mierea veche,
Roua sumbră de sub pragul
Asfintită casă, în capăt ei,
Asfintită, ca să încapă tei,
...din cele patru colturi...
Altoind în mine, cu soi ales
Las să prindă roade,
În trăiri si glas cu chibzuintă.
Fără asteptări, îndrept,
Si-mi drămuiesc răbdarea.

În tot ce-i vis si asteptare…
Strîngem comori în semne,
Să cufundăm în noi adînc trăirea,
Ca „eu” să nu mă spulber,
Ca „eu” să nu mă uit,
Să nu piară a mea oglindire,
Ca lumea-ntreagă să nu se piardă.


9. Cel Din Urmă Vis

În gol mă vîntur nimicniciei,
Fără însemnare se sorb prăvale…
Vînturat ce-n zări se stinge,
Fără crutare,
Tot ce-i dor si înclestare.

Un sir foit se răsfoieste,
Un ghem de vise încolteste.

Tărîm străvechi răscolit de miraje,
Unde clipele-mi pier
Cînd mijlocu-mi se cască-n zare.
…si înăuntru-mi se goleste
Despletit de sfori de fel
Ce viscolesc nemărginirea.

Golitoarea ce senină muscă,
Soarbe seva ce-a scăzut în vine.
Uscat vînt crapă cerul... gurii
Ce scuipă văpăi de viu foc în beznă.
Despleteste... măruntit...
Grăbit, către nimic răsfirat...
Încetinit se mistuie, dogorind de jale
În nimicnicia ne-nsufletitoare.

Vărsătoarea ce-n formă toarnă stele-ncinse
Ce-ntoarce necuprinsul si-i reda suflarea.
Inmultit si preamărit
Înăltat în pîntec scapără scîntei...
Mănunchi măiestrit si dibăcit de-nrosire
Glorie, ce-n om îsi găseste firea.


10. Hora Soarelui

Un pas adînc, cerul deschide
Si-n hăul de dedesubt,
M-arunc, si soarele mă prinde

Cum muntii se răsun, soimii se adun,
Codrii se trezesc, frunzele soptesc,
Oasele trosnesc, stelele sclipesc, si-n cale se opresc
Na mesa de doi lai munti
Împlini de arbori fără frunzi
Între pietre nearse de soare
În lemne neroditoare
Lîngă tăul fără fund
Cu toiag despic cărare
Ce mă poartă-n hău de naltă zare

Tes soarele-n cămasă, în ată fermecată
Chibzuită si trufasă, cu gînd drept legată

Iesi soare din soare
Iesi soare spurcat, iesi soare necurat
Si cu mîndră soră lună,
Leagă cunună, cunună legată
De horă si soare, din cer pînă-n zare

De dincolo dă cer
Dinapoi de lună
Din-afar de soare
Dintr-odată am făcut înc-o lume nouă
Din nimic!


11. Al Doilea OM (Outro)


Lyrics in plain text format





Main Page Bands Page Links Statistics Trading list Forum Email Zenial