Negură Bunget - Vîrstele Pămîntului


Original Version Box set Version LP Version
1. Pãmînt 6:58 1. Pãmînt 6:58 1. Pãmînt 6:58
2. Dacia hiperboreanã 8:52 2. Dacia hiperboreanã 8:52 2. Dacia hiperboreanã 8:52
3. Umbra 3:31 3. Umbra 3:31 3. Umbra 3:31
4. Ochiul inimii 8:04 4. Ochiul inimii 8:04 4. Ochiul inimii 8:04
5. Chei de rouã 5:50 5. Chei de rouã 5:50 5. Chei de rouã 5:50
6. Þara de dincolo de negurã 5:54 6. Þara de dincolo de negurã 5:54 6. Þara de dincolo de negurã 5:54
7. Jar 4:28 7. Jar 4:28 7. Jar 4:28
8. Arborele lumii 7:37 8. Arborele lumii 7:37 8. Arborele lumii 7:37
9. Întoarcerea amurgului 8:21 9. Întoarcerea amurgului 8:21 9. Întoarcerea amurgului 8:21
10. Cumpana 6:36
total time 59:35 total time 59:35 total time 66:11


1. Pãmînt

Plînge pamîntu sub mine,
Si eu plîng deasupra-i

Pe carare necalcata,
Pe roua nescuturata,
Pamîntu s-a cutremurat,
Apele s-au tulburat,
Muntii cu dealurile,
Padurile cu umbrele
Si vaile cu luncile.
Luna fata si-a schimbat,
Soarele s-a întunecat.

Mugure crescut în roua,
Desfa-te morminte,-n doua

Mînce-te Pamîntu!
Arde-te-ar focu!
Înghiti-te-ar locu!


2. Dacia Hiperboreanã

Sub cerul traditiei primordiale,
Din cetatea Carpatilor
Sub axul boreal,
În tara Getilor

Indefinitul domneste în stapîn,
Pîn la portile Daciei.
Din nedistinsul polar primordial, cobor
Planurile posibilitatii universale

Într-al Marii Negre prund
Sus îmi ard si jos îmi pica,
Picatura ce pica
Face luna tocmai plina...
Tipa sus pe soare
Sus pe soare cînd rasare

Muntele OM si Omul Munte,
Buricul Pamîntului si Osia Lumii
Cerul, Caliman si Caraiman
Munte si OM, si OM precum munte,
El e Regele lumii

Sub gheturile hiperboreene
Negru, pamîntul Daciei se-ncheaga
Din cîmpiile niciodata fara zapada
Se nasc pamînturi sacre ale nemuririi

Prin portile de fier polare
Stravede polul spiritual al lumii,
Din muntii Rifei.


3. Umbra

Ma intorc in propria umbra!


4. Ochiul Inimii

A fost, cînd nu era, si cînd era nu a mai fost
Cînd cerul si pamîntul se-ntîlneau,
Omul atingea cerul cu mîna
Si stele-i cadeau în poala

Poarta fapturilor, din miez de soare, sa coboare
Prin rac sa intre-n felul firii omenesti
Si poarta cerului, din miez de ger
Prin corn sa se ridice-n firea vidului neant

Din trecut ce nu mai e,
Si viitor ce nu e înca,
În nod vital, prezentul vesnic,
Ochiul ascuns întoarce
Si ia în stapînire timpul întreit

Roua celesta desteapta
Simtul eternitatii în grota inimii,
Si ce-a de-a saptea raza
Trezeste ochiul cosmic

Însira-n sir, si opreste cu oprire
Însira-n sir, si opreste cu oprire

Din trecut ce nu mai e,
Si viitor ce nu e înca,
În nod vital, prezentul vesnic,
Ochiul ascuns întoarce
Si ia în stapînire timpul întreit

Stapîn al Regimului Vegetal
Rege peste Regnul Animal
Domn în Tarîmul Mineral
Între foc, pamînt, apa si aer.

Aduna ce e împrastiat,
Gaseste vorba împietrita,
Pîna vei muri si vei învia
Slavit, iubit si puternic
În cele trei lumi.


5. Chei De Rouã

Sub umbra Parîngilor
În straja timpului
Trecatoarea lupului,
Loc dosit, de nevazut
Lac de roua sufletit

Sus în vîrful muntilor
Pe crestetul pietrelor
La portile zînelor
Din plaiul Naculelor,
În crugu pamîntului
Din adîncu muntelui
Unde vazul lasa urma
S-amintirea gîndul curma
Porti de piatra se închid
Bolti de spirit se deschid
Si te nalta, suflatoare
Sfidatoare 'naltatoare
Din crugu pamîntului
Si din 'naltul cerului
Din adîncul timpului
Si din miezul haului

Roua roureste, vorba despleteste
Vorba uitata, din vechi timp purtata
Roua roureste, vorba despleteste
Vorba purtata, din vechi timp uitata

Sus în munte plînge roua
Jos pamîntu cade-n doua
Si ramîne prabusit
Si de spirit dezgolit
Vuietul adîncului
Înzvîcnirea simtului
Pin' pamîntul iar se 'ncinge,
Se încinge si se stinge
Urma timpului cazuta
Nevazuta si pierduta
Urma locului uitata
Spaima timpului varsata
Iar cînd arde un foc 'n zare,
Taina vesnica s-aprinde
Se încinge, se prelinge,
Lasa sol sa se perinde
Pe pamîntul dezvelit
Si de soapte dezgolit
Din afundul timpului
Spiritul adîncului

Roua roureste, spaima despleteste
Spaima purtata, din vechi timp uitata
Roua roureste, spaima despleteste
Spaima uitata, din vechi timp purtata
Roua roureste, taina despleteste
Taina uitata, din vechi timp purtata
Roua roureste, taina despleteste
Taina purtata, din vechi timp uitata


6. Tara De Dincolo De Negurã

Vazduhul de deasupra se umple de un vânt neasteptat
Între cer si apa
Umbrele amurgului sosesc din departare
În locul unde timpul devine spatiu

Pe crestele cenusii ale fagilor
Împaratia salbaticiunilor e plina de frica si de tacere
Pamântu-i ca cremenea
Tata muntilor, Calimanu'
Se suie pîn la nouri

Pe-o gura de Alb Pîrau
În afar da lume vie
Sa-ncureze, sa vîneze
O biata lighioaie
Da prin codrii cei pustii
O vinit la moartea ii...

Soare ce luceste-n ochi si se rasfrînge-n suflet
O înmarmurire de pamânt
Desface-o poarta a cerului
Catre tarâmuri ale spiritului
Casca-o gura a-ntunericului
Înspre pamînturi d-ale trupului

Un tremur, o chemare, un sunet nou se destepta în munte
Un glas de corn se strecura dupa un val de umbra. Era amurgul


7. Jar


8. Arborele Lumii

Cînd zorile se varsa
În fata-mi se întinde zarea
Un fir de cer vazduhul
Un soi de nor mie starea

Soarele-i spin, spinu-i destin
Sadesc un pom, din ram de soare roditoare
Soare sur ma lumineaza
Soare sec ma îngalbeneste

Lume nelumita, de dor pustiita
Nor de dor în om de pom
Cer mister, mister din ochi de cer
Ce prin pamânt se cern
Vaile si apele, muntii si padurile
Mister de-adînc de cer

Din cer, trei radacini rasar din nori, coboara
Si în pamînt, trei crengi se-mpamîntenesc

Si atunci... ce-a fost
Din cer mândru, lucios
Om mare, vânjos
Arbore întors, pe dos
Din firul luminii prins-a radacina
Om si arbore ales, pe-o cadere lina
Semne, talmaciri, s-aprind de înteles
Foc de roua, fulger din spini

Cu limba de moarte
Pe-o culme de nor
Înarborat ma-ntorc
Si Om si Pom


9. Întoarcerea Amurgului

Roua n-marmureste
N-uimirea ce se zareste
De dupa miez de cer
De dupa adînc de lume

Copacii drumul umbrele întind
Agata cararea, cea fara de-ntoarcere
Si-napoi cufunda miezul padurii

Cerul senin se-nclina
Se-nchina, pamîntul cînd rasare
Se-ncovoaie

Dureros spiritul se-nchide
Al timpului fagas se scurge
Pe stînca vesniciei

Unde ochi nu vede
Si minte nu patrunde
Îndoit, si astfel întreg
Strîmb, si astfel drept
Gol, si astfel plin

Umbra ca sa treaca
Prin roua si ceata
Sensul se dezgheata

Faptuind nefaptuirea
Împlinitul prin nefaptuire se-mplineste


Lyrics in plain text format





Main Page Bands Page Links Statistics Trading list Forum Email Zenial